Pînă  în  2007  în  Europa  s-au  efectuat  25.000  de  transplante  cu  utilizarea  celulelor  stem  hematopoietice. 70%  dintre  aceste  au  fost  autologe,  adică cu celule  proprii  și  30%  au  fost  alogene , provenind  de  la  donator  străin; din  aceștia  70% proveneau de la un donator  din  cadrul  familiei  (Watt et al 2007, Methods Mol Biol 368, 237-259).

Informațiile  de  mai  sus  sunt  date  oficiale  ale  Rețelei  Mondiale  care  înregistrează  transplantele  de  sânge  ombilical  și  măduva  osoasă , anunțate  public  în  Aprilie  2010  și  constituie   linii  directoare  pentru  politicile  pe  care  le  vor  avea  statele   în  legătură  cu  stocarea  celulelor  stem.  Aceste  date  au  fost  publicate  de  către  Al Gratwohl  în  2010  în  revista  științifică  JAMA , una  dintre  cea  mai cunoscuta revistă  medicală  internațională.  Din  acest  studiu   au  făcut  parte  1327  echipe  științifice  din  71  țări  care  se  găsesc  pe  5  continente. S-au  înregistrat  toate  transplantele  autologe  și  alogene  care  s-au  efectuat  de  către  aceste  echipe  în  anul  2006  pentru  terapiile  bolilor maligne, ereditare  și  autoimune . În  acest  an   s-au  efectuat  50.417  transplante  din  care  28.901 (57%) erau  autologe și  21.516  (43%)  au  fost  alogene . Din   cele  21.516  de transplante  alogene  , 11,928  (55,4%) celulele  stem  proveneau  din  cadrul  familiei  și   9.588  (44,5%) dintr-o  bancă  publică .  Deci  oferta  reală  a  familiei  pentru  societate  în  anul  2006  din  totalul  transplantelor  a  fost  de  40.829  transplante  , adică  86% și  dintr-o  bancă  publică  9.588  adică  14%.

Acest  studiu    a  condus  și  la  alte  concluzii  importante  și  anume  că  în  America  și  în  Europa  se  efectuează  mai  multe  transplante  autologe , în  timp  ce  în   țările  în  curs  de  dezvoltare,  mai  multe  alogene . În  America transplantele  autologe  sunt  in  procent  de  58%,  în  Asia  42%,  în  Europa  62,5%  și  în  Africa   și  în  țările  mediteraneene  în  procent  de  34%.

Terapia  bolilor  maligne  ale  copiilor  ( osoase , ale sistemului nervos  și  limfoame )  se  face  cu  utilizarea  celulelor  proprii  ale  copilului.  Procentul  anual de  apariție  a cancerului  la  copii  este  de 130  la  un  milion, deci  posibilitatea  ca  un  copil  să  manifeste  leucemie  sau  cancer  pînă  la  vârsta  de  16  ani  este  de  1/500  și  pentru  unul  din  patru  copii  se  impune  transplant  hematopoietic (Smith et al 2002, Principles and Practice of Pediatric Oncology, 4^th edition Philadelphia PA Lippincott). Posibilitatea  utilizării  grefei  se  dubleză  dacă  luăm  în  considerare  și rudele  de  sânge  care  pot  utiliza  grefa . Pentru  terapia   cancerului  la  copil  studiul lui Al Gratwohl din 2010  a  arătat  că  familia  a  ajutat  transplantele  în  procent  de  98,6% și  băncile  publice  1,4%  și  în  terapia  limfoamelor  familia  a  administrat  94,3%  din  transplante .

Cancerul  ca  și  leucemia  apar  după  mai  multe  mutații  ale  celulelor, care  în  cele din urmă  duc la carcinogeneză. Pentru  apariția  leucemiei  sunt  necesare  două  mutații continue. Prima  mutație  care  duce  la  apariția  leucemiei  duce la  crearea și formarea circulației sangvine propii a clonelor pre-leucemice . Dacă  de  exemplu  mutația  va  avea  loc  în  primele  faze  ale  dezvoltării  fătului  înainte  de  naștere  atunci  și  în  sângele  cordonului ombilical vor circula clone pre-leucemice.  Din  100  de cazuri  de  copii  cu  clone  pre-lucemice în final numai  un  copil  va  trece  în  faza  a doua  de  mutații  și  va  dezvolta  leucemia , Mori et al 2002, Proc Natl Acad Sci USA, 99: 8242-8247.

La  ceilalți  copii, clonele  pre-leucemice  încet-încet sunt distruse  de  către  sistemul  lor  imunitar  și  în final vor  dispărea  din  circulația  sângelui. Pentru  copii  de  vârstă  mai  mare  și  adulți nu se  pune  problema  căutării  de  clone  pre-leucemice  , deoarece  chiar  și  în  cazul  presupusei  nașteri copilului  cu clone  pre-leucemice  a  trecut  un  timp  îndelungat  de la  naștere  și  pînă  la  manifestarea  bolii  și  transplantul  autolog  va  da  pacientului  tot  atîta  timp  de  supraviețuire  fără  frica  de  respingere  a  unui  transplant  alogen  și  fără  compatibilitate  totală.   De  altfel  multe  gene  sunt  responsabile  sau  contribuie  la  debutul  leucemiei  și  o  analiză  a  celulelor  stem  cu  metode  moleculare, de exemplu  cu  metoda  RT-PCR   ,  va  duce  la  depistarea  acestor  gene  patologice  și  în  continuare  la  respingerea  acestor  probe  patologice.

În  unele   bănci publice  nu  se  face  niciodată  controlul  existenței  clonelor  pre- leucemice  ale  celuleor  stem  ale  donatorilor. Astfel  5%  din  recidiva  leucemiei  după  transplant  alogen  se  datorează  predispoziției  grefei  așa  cum  a  fost  anunțat  în  2010  de  către  Departamentul  de  Hematologie  al  Universității  din  Manchester  Royal  Infirmary  din  Anglia  de  către Daniel Howard Wiseman.  Pentru  grefele care provin  de  la  donatori  necunoscuți  va  trebui  efectuat  și  control  pentru  transmiterea  bolilor  ereditare . Deoarece  în  băncile  publice  grefele  se  păstrează  anonim   nu se  poate  depista daca grefa este donată  de  către  un  copil  care  manifesta  leucemie  și  ca urmare  copilul  compatibil care o va lua va  manifesta  mai  tîrziu  leucemie.

Recent  a ieșit  la lumină  cazul  a  doi  pacienți  care  au  făcut  transplant  de  rinichi  care  au  riscul  de  a  dezvolta  o  formă  agresivă  de  limfom. Deoarece  boala  nu  a  fost  depistată din  timp  la  donator, prin intermediul rinichilor  s-a  trasmis  pacienților.  O  analiză  amănunțită  după  decesul  donatorului  a  arătat  că  acesta  a  decedat  datorită  unei  forme  agresive  de  limfom  , care  nu  a  fost  posibil  să  se  depisteze  din  timp  și  să  elimine  dublul  transplant  de  rinichi  pentru  pacienții  compatibili.

În  2007  a  fost  publicat  cazul  unui  copil  în  vârstă  de  3  ani  diagnosticat  cu leucemie  acută  limfoblastică  la  care  chimioterapia  a  eșuat  de  două  ori  , a  fost  vindecat  cu  celulele  lui  stem ,  care  din  motive  de  precauție  au  fost  recoltate  la  naștere  într-o  bancă  privată  de  celule  stem  din  USA (Hayani et al 2007, Pediatrics 119, 296-300). La  patru  ani  după  transplant  copilul  este  încă bine  și  fără  simptome .  În  leucemie  supraviețuirea  globală  între  pacienții  care  au  suferit  transplante  autologe  sau  alogene  compatibile  nu  au  o  mare  diferență   (Loy Ys et al 2007, Leuk Lymphoma, 48,72-9). Care  este  deci  problema  dacă  pacientul  are  transplantul lui  sau  măcar o  grefă  de  la  un  frate  compatibil, din  moment  ce  părinții  au  decis  să  recolteze  sângele  cordonului  ombilical ?

Deja  două  studii  clinice  care  au  folosit  celule  stem  din  placentă  pentru  paralizie  cerebrală  și  diabet  zaharat  tip  I (tînăr ) au  fost  aprobate  pentru  transplant  autolog  de  către  NIH  din  SUA  și  rezultatele  sunt  evaluate. Pentru  diabetul  tip I , a  fost  aprobat  studiul  clinic  NCT00305344, care  se  efectuează  în  Florida  USA și  studiul  clinic  NCT00315133  care  se  efectuează   în  cadrul  Universității  Sao  Paolo  din  Brazilia. Pentru  paralizia  cerebrală prematura  ( asfixia  perinatală)  se  efectuează  un  studiu  clinic  NCT 00593242  în  cadrul  Universității  Duke  din  USA. În  continuare   Universitatea  din  Georgia   a  anunțat  un  studiu  clinic  pentru  paralizia  cerebrală  la  copii  mai  mari  de  8  ani. Recent  Universitatea  din  Monashe  din  Melbourne  a  anunțat  un  studiu  asemănător  , la  fel  și  Ain  Shams  University  din  USA (ΝCTO1121328).   Monash  a  sfătuit  părinții,  care  au  donat  celulele  stem  ale  copiilor  lor  unei  bănci  publice  și  apoi  au  manifestat   paralizie  cerebrală,  să  le  ceraă  înapoi ori de cîte  ori  va  fi  necesar.  Anunțuri  precursoare  arată  că  celulele  stem  din  placentă  au   un efecte terapeutice  în  ambele  cazuri , care  au  fost  evidențiate  fie  prin  îmbunătățirea  imaginii  neurologice  a  copilului  , fie  prin  reducerea  chiar  pînă  la  oprirea  dozelor  zilnice  de  insulină. Biohellenika  a  trimis  deja  doi  copii  cu  paralizie cerebrală la Universitatea  din  Duke și rezultatele  au  arătat  o  îmbunătățire  în  dezvolatrea  lor.